𝟐 𝐌𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 – Î𝐧𝐜𝐞𝐩𝐮𝐭𝐮𝐥 𝐑ă𝐳𝐛𝐨𝐢𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐍𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮: 𝐒ă 𝐍𝐮 𝐔𝐢𝐭ă𝐦 𝐈𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐚!

Astăzi, 2 martie, marcăm începutul războiului de pe Nistru din 1992, un moment tragic în istoria Republicii Moldova. Această zi ne amintește de sacrificiul celor care au luptat pentru independență și integritate teritorială.

𝐂𝐞 𝐬-𝐚 î𝐧𝐭â𝐦𝐩𝐥𝐚𝐭?

Pe 2 martie 1992, forțele separatiste transnistrene, sprijinite de Armata a 14-a a Federației Ruse, au început atacurile împotriva autorităților constituționale ale Republicii Moldova. Războiul s-a desfășurat timp de câteva luni și s-a soldat cu sute de victime și răniți.

𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭 𝐬ă 𝐧𝐞 𝐚𝐦𝐢𝐧𝐭𝐢𝐦?

Istoria nu trebuie uitată. Prin studierea documentelor, mărturiilor și analizelor istorice, putem înțelege mai bine cauzele și consecințele acestui război „nedeclarat”.

𝐃𝐞𝐬𝐜𝐨𝐩𝐞𝐫ă 𝐦𝐚𝐢 𝐦𝐮𝐥𝐭𝐞 î𝐧 𝐁𝐢𝐛𝐥𝐢𝐨𝐭𝐞𝐜𝐚 𝐔𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭ăț𝐢𝐢!

Te invităm să consulți cărțile și articolele dedicate acestui subiect în colecțiile noastre. De asemenea, îți propunem să împărtășești în comentarii gândurile tale despre acest eveniment.

𝐀𝐢 î𝐧 𝐟𝐚𝐦𝐢𝐥𝐢𝐞 𝐬𝐚𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐧𝐭𝐫𝐞 𝐜𝐮𝐧𝐨𝐬𝐜𝐮ț𝐢 𝐩𝐞𝐫𝐬𝐨𝐚𝐧𝐞 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐮 𝐟𝐨𝐬𝐭 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐨𝐫𝐞 𝐚𝐥𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐬𝐭𝐮𝐢 „𝐜𝐨𝐧𝐟𝐥𝐢𝐜𝐭” 𝐦𝐢𝐥𝐢𝐭𝐚𝐫? 𝐂𝐞 ș𝐭𝐢𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐚𝐜𝐞𝐚 𝐩𝐞𝐫𝐢𝐨𝐚𝐝ă?

Haideți să păstrăm memoria vie!

𝐌ă𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐥𝐢𝐧𝐢𝐚 î𝐧𝐭â𝐢 – 𝐑ă𝐳𝐛𝐨𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐩𝐞 𝐍𝐢𝐬𝐭𝐫𝐮 𝐩𝐫𝐢𝐧 𝐨𝐜𝐡𝐢𝐢 𝐫𝐞𝐜𝐭𝐨𝐫𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐮𝐧𝐢𝐯𝐞𝐫𝐬𝐢𝐭ăț𝐢𝐢 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞, Universitatea de Stat „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Cahul!

În istoria unui popor, există momente care definesc generații. Războiul de pe Nistru din 1992 a fost unul dintre aceste momente, iar printre cei care au trăit și luptat în acele zile grele se numără chiar rectorul universității noastre, Sergiu Cornea.

În cartea „𝐑ă𝐳𝐛𝐨𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐓𝐫𝐚𝐧𝐬𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚 – 𝐌ă𝐫𝐭𝐮𝐫𝐢𝐢 𝐝𝐞 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 𝐨𝐫𝐚𝐥ă”, 𝐜𝐨𝐨𝐫𝐝𝐨𝐧𝐚𝐭𝐨𝐫 𝐓𝐞𝐭𝐢𝐚𝐧𝐚 𝐓𝐎𝐌𝐀, regăsim un interviu emoționant în care domnul rector povestește despre acele zile de încercare:

„Î𝐧 𝐦𝐨𝐦𝐞𝐧𝐭𝐮𝐥 î𝐧 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐦 𝐟𝐨𝐬𝐭 î𝐧𝐫𝐨𝐥𝐚𝐭 𝐥𝐮𝐜𝐫𝐚𝐦 𝐥𝐚 𝐜𝐨𝐥𝐞𝐠𝐢𝐮𝐥 𝐀𝐠𝐫𝐢𝐜𝐨𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐂𝐚𝐡𝐮𝐥, 𝐞𝐫𝐚𝐦 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐞𝐬𝐨𝐫 𝐝𝐞 𝐢𝐬𝐭𝐨𝐫𝐢𝐞 ș𝐢 ș𝐭𝐢𝐢𝐧ț𝐞 𝐬𝐨𝐜𝐢𝐚𝐥𝐞. 𝐓𝐨𝐭𝐮𝐥 𝐬-𝐚 𝐬𝐜𝐡𝐢𝐦𝐛𝐚𝐭 𝐛𝐫𝐮𝐬𝐜 – 𝐚𝐦 𝐥ă𝐬𝐚𝐭 𝐜𝐚𝐭𝐞𝐝𝐫𝐚 ș𝐢 𝐚𝐦 𝐝𝐞𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭 𝐩𝐚𝐫𝐭𝐞 𝐝𝐢𝐧𝐭𝐫-𝐮𝐧 „𝐜𝐨𝐧𝐟𝐥𝐢𝐜𝐭” 𝐜𝐚𝐫𝐞 𝐚𝐯𝐞𝐚 𝐬ă 𝐦𝐚𝐫𝐜𝐡𝐞𝐳𝐞 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐮𝐧𝐝 𝐝𝐞𝐬𝐭𝐢𝐧𝐮𝐥 ță𝐫𝐢𝐢 𝐧𝐨𝐚𝐬𝐭𝐫𝐞.”

În același interviu, domnul Cornea mărturisește un lucru tulburător:

„𝐄𝐮 𝐝𝐞 𝟐𝟎 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐧𝐮 𝐚𝐦 𝐯𝐨𝐫𝐛𝐢𝐭 𝐜𝐮 𝐧𝐢𝐦𝐞𝐧𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐓𝐫𝐚𝐧𝐬𝐧𝐢𝐬𝐭𝐫𝐢𝐚 ș𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐫ă𝐳𝐛𝐨𝐢𝐮𝐥 𝐝𝐞 𝐚𝐜𝐨𝐥𝐨. 𝐀 𝐟𝐨𝐬𝐭 ș𝐢 𝐠𝐚𝐭𝐚. 𝐄𝐮 𝐜â𝐧𝐝 𝐚𝐦 𝐯𝐞𝐧𝐢𝐭 𝐚𝐜𝐚𝐬ă 𝐦𝐢-𝐚𝐦 𝐠ă𝐬𝐢𝐭 𝐩ă𝐫𝐢𝐧ț𝐢𝐢 𝐛ă𝐭𝐫â𝐧𝐢. 𝐂â𝐧𝐝 𝐚𝐦 𝐩𝐥𝐞𝐜𝐚𝐭 𝐞𝐫𝐚𝐮 𝐭𝐢𝐧𝐞𝐫𝐢, 𝐚𝐫ă𝐭𝐚𝐮 𝐛𝐢𝐧𝐞. 𝐃𝐚𝐫 𝐚𝐭â𝐭𝐚 𝐝𝐞𝐦𝐮𝐥𝐭 ș𝐢-𝐚𝐮 𝐟ă𝐜𝐮𝐭 𝐠𝐫𝐢𝐣𝐢, 𝐚𝐮 𝐬𝐮𝐟𝐞𝐫𝐢𝐭 𝐦𝐮𝐥𝐭.”

Durerea și amintirile războiului rămân vii în memoria celor care au luptat, dar este esențial să le păstrăm și să le transmitem mai departe. Astăzi, această mărturie poate fi descoperită în biblioteca universității noastre, alături de alte cărți despre conflictul transnistrean.

Suntem 𝐩𝐫𝐨𝐟𝐮𝐧𝐝 𝐦â𝐧𝐝𝐫𝐢 de toți cei care au luptat pentru apărarea integrității Republicii Moldova și simțim o 𝐫𝐞𝐜𝐮𝐧𝐨ș𝐭𝐢𝐧ță 𝐢𝐦𝐞𝐧𝐬ă pentru pacea de care ne bucurăm astăzi.