Eugen Lungu s-a născut la 1 octombrie 1949 în satul Hăsnășenii Mari, Bălți, Republica Moldova. Tatăl său, Gherasim Lungu, a fost socotitor la SMT, iar mama – Olga (n. Măslin), casnică. În anul 1966 absolvește Școala nr. 1 (azi Liceul „M. Eminescu”) din Bălți. Este licențiat al Facultății de Litere, Universitatea de Stat din Chișinău (1975).
Imediat după absolvirea facultății, a activat în calitate de profesor de limbă și literatură, la școala medie din Cărbuna, Anenii Noi (1975-1976). Ulterior, a fost lector la Universitatea „Alecu Russo” din Bălți (1976-1978). În august-decembrie 1977 urmează cursuri de recalificare (literatura universală) la Institutul Pedagogic de la Moscova. Revenit acasă, devine redactor, apoi redactor-șef adjunct la Editura Literatura Artistică (1978-1987). A fost colaborator la revista Columna (1987-1991), la ziarele Sfatul Țării, Observator (1991-1993), colaborator salariat la revistele Basarabia, Sud-Est cultural, redactor-șef la Editura Enciclopedică (1993-1994). Din anul 1994 (de la fondare) până în prezent este redactor-șef al Editurii Arc. Debut absolut: Tinerimea Moldovei, 1979. Debut editorial: Mihai Eminescu. Opere, în trei volume, ediție critică și adnotată (în colaborare), Editura Literatura Artistică, Chișinău, 1981. A publicat articole și studii în revistele: Basarabia, Sud-Est cultural, Contrafort, Semn, Columna, Observatorul, Sfatul Țării, Flux, Jurnal de Chișinău, Literatura și arta, Noi, Caiete critice, Vatra, Vatra veche, Familia, Observator cultural ș.a.
Volumul lui Eugen Lungu nu are doar semnificația unui demers recuperator, ci este un instrument de lucru bine făcut și extrem de util, primul care își propune să restituie și să repună, totodată, în drepturi producția lirică a Junimii din epoca ei de glorie, una dintre cele mai importante din deceniile șase, șapte și opt ale secolului trecut, aceea în ambianța căreia s-a cristalizat și s-a impus opera eminesciană de maturitate.
Comentariile lui Eugen Lungu sunt exemplare prin inconformismul lor decent, prin pigmentul critic ce subminează venerația de suetă, duhul mimetic, ponciful lipsit de vlagă.
Nu există un prototip după care Eugen Lungu își compune textele. „Regia” lor scoate la iveală un spirit histrionic și ludic, înzestrat cu ironie, umor, talent literar. Majoritatea eseurilor au, totuși, ceva în comun: referințe etimologice, explorări și incursiuni – istorice, literare, mitologice, cinematografice – în „lumea” cuvintelor sau a expresiilor analizate. Astfel, aceste studii neconvenționale de istorie a limbii devin la fel pasionante și de atractive precum documentarele de la Discovery.
Cel mai bun critic de la Chișinău, Eugen Lungu, a realizat încă din 1990 o antologie utilă pentru studiul tectonicii literare a epocii junimiste, intitulată Poeți de pe vremea lui Eminescu. În ea erau cuprinși poeții care alcătuiseră, între 1866-1889, fundalul pe care s-a construit edificiul eminescian … Antologia lui Eugen Lungu este una minuțioasă, atât ca repertoriu, cât și ca selecție a poemelor. Criticul nu s-a mulțumit cu numele în jurul cărora Maiorescu, în Direcția nouă…, glosează mai consistent, ca Samson Bodnărescu, Matilda Cugler, Theodor Șerbănescu și Dimitrie Petrino, care apar, alături de Alecsandri și Eminescu, chiar în subtitlul primului capitol al studiului.
#USC #BibliotecaUSC #LunguEugen #Basarabean #Eseist #Critic
Learn more about us: https://lib.usch.md