Astăzi, 𝟑𝟏 𝐦𝐚𝐫𝐭𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟓, celebrăm 𝟗𝟐 𝐝𝐞 𝐚𝐧𝐢 𝐝𝐞 𝐥𝐚 𝐧𝐚ș𝐭𝐞𝐫𝐞𝐚 𝐥𝐮𝐢 𝐍𝐢𝐜𝐡𝐢𝐭𝐚 𝐒𝐭ă𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮 (𝟏𝟗𝟑𝟑-𝟏𝟗𝟖𝟑), unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii române. Spirit liber, inovator al limbajului poetic și maestru al metaforei, Nichita Stănescu ne-a lăsat o moștenire literară de o frumusețe inegalabilă.
𝐃𝐞 𝐜𝐞 𝐞𝐬𝐭𝐞 𝐢𝐦𝐩𝐨𝐫𝐭𝐚𝐧𝐭?
A redefinit poezia românească, introducând un stil inconfundabil, bazat pe imagini puternice și „necuvinte”.
A fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatură, fiind considerat un poet de talie universală.
A influențat nu doar literatura, ci și artele vizuale și muzica, inspirând generații întregi.
𝐋𝐮𝐜𝐫ă𝐫𝐢 𝐞𝐬𝐞𝐧ț𝐢𝐚𝐥𝐞 ș𝐢 𝐟𝐫𝐚𝐠𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞 𝐦𝐞𝐦𝐨𝐫𝐚𝐛𝐢𝐥𝐞:
𝐎 𝐯𝐢𝐳𝐢𝐮𝐧𝐞 𝐚 𝐬𝐞𝐧𝐭𝐢𝐦𝐞𝐧𝐭𝐞𝐥𝐨𝐫 (𝟏𝟗𝟔𝟒)
„Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi / și ți-aș săruta talpa piciorului, / nu-i așa că ai șchiopăta puțin, / după aceea?”
𝐍𝐞𝐜𝐮𝐯𝐢𝐧𝐭𝐞𝐥𝐞 (𝟏𝟗𝟔𝟗)
„Limba română este patria mea. / Deși nu m-am născut în ea, / ci m-am născut în afara ei, / ca să o pot purta mai târziu / în mine…”
𝐄𝐩𝐢𝐜𝐚 𝐌𝐚𝐠𝐧𝐚 (𝟏𝟗𝟕𝟖)
„Cuvintele sunt greu de strunit. / Uneori sunt păsări care-și iau zborul / și nu se mai întorc.”
𝐍𝐨𝐝𝐮𝐫𝐢 ș𝐢 𝐬𝐞𝐦𝐧𝐞 (𝟏𝟗𝟖𝟐)
„A vorbi despre tăcere / înseamnă a o risipi. / A scrie despre tăcere / înseamnă a o distruge.”
𝐂𝐮𝐫𝐢𝐨𝐳𝐢𝐭ăț𝐢 𝐝𝐞𝐬𝐩𝐫𝐞 𝐍𝐢𝐜𝐡𝐢𝐭𝐚 𝐒𝐭ă𝐧𝐞𝐬𝐜𝐮:
Credea că poezia nu trebuie doar citită, ci simțită și trăită.
Avea o memorie fabuloasă și putea recita din marii poeți ai lumii fără efort.
Iubea jocurile de cuvinte și inventa termeni noi pentru a exprima ceea ce simțea.
Era un boem autentic, prieten apropiat al multor artiști și scriitori ai vremii.
Tu ce vers al lui Nichita Stănescu îți amintești cel mai des? Răspunde în comentarii sau vino la biblioteca noastră pentru a descoperi mai multe despre opera sa!
