În memoriam NICOLAE DABIJA

Scriitorul Nicolae Dabija s-a născut la 15 iulie 1948 în satul Codreni, raionul Cimișlia.

În 1972 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Moldova. În 1975 a debutat cu volumul de versuri „Ochiul al treilea”, urmat de cărțile de poezie „Apă neîncepută”, „Zugravul anonim”, „Aripă sub cămașă”, ”Lacrima care vede”, ”Oul de piatră”, ”Cerul lăuntric”, ”Tăceri asurzitoare”, „Mierla domesticită”, „Fotograful de fulgere”, „Maraton printre gloanțe”, „Psalmi de dragoste” ș.a.

În 1988, Nicolae Dabija era membru al Grupului de Inițiativă de creare a Frontului Popular din Moldova și membru al Sfatului frontului Popular.

În perioada 1989-1991 a fost deputat în Sovietul Suprem al RSS Moldovenești. Continuă să fie deputat în Parlamentul Republicii Moldova, în anii 1990-1994 și 1998-2001.

Nicolae Dabija a fost un membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Române, membru al Academiei Europene de Științe, Arte și Litere (L’Académie Européenne des Sciences, des Arts et des Lettres – ALESAL) cu sediul la Paris, laureat al Premiului Național.

I s-au conferit numeroase distincții, premii şi titluri de onoare, printre care: Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1995); Ordinul Republicii (1996); Ordinul „Steaua României” în grad de Comandor (2000), Marele Premiu „Sfântul Gheorghe” al Festivalului Internaţional de Poezie de la Uzdin, Serbia (2005), Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Mare Ofițer (2014), Premiul Internațional de Poezie „Umberto Mastroiani” (2015) etc.

Din 1986 era redactor-şef al săptămânalului „Literatura şi Arta”. A colaborat activ cu studioul „Moldova-film” în calitate de scenarist şi traducător al scenariilor la dublarea filmelor.

„În glasul acestui poet Răzbate amintirea cântecului orfic. O blândețe sfâșiată prelung străbate vocea lui Dabija ori de câte ori vorbește în public sau rostește versurile. Sunt convins că această voce a contribuit la reânvierea sufletească a românilor basarabeni… Versurile, de o simplitate izbitoare, au fascinația inexplicabilă a Doinei eminesciene”. (Theodor Codreanu)